andrei gamart

invitatie expozitie THE COUNTER REALIST

2011-12-10T19:27:00.000-08:00

Joi 15 decembrie ora 19.00
sunteti invitati la Palatul Stirbei : Calea Victoriei nr 107
Prospekt gallery si Asociatia Culturala Oblica prezinta :
THE COUNTER REALIST
Un solo show de : ANDREI GAMART
Curator : Adina Zorzini

THE COUNTER REALIST

În perioada cuprinsă între 15 decembrie 2011 şi 12 ianuarie 2012, galeria Prospekt în colaborare cu asociaţia culturală Oblica prezintă la Palatul Ştirbei, situat pe Calea Victoriei la nr. 107, un solo show ca o contra realitate: în cadrul proiectului The Counter Realist, artistul basarabean Andrei Gamarţ construieşte un storyboard al subconştientului propriu, în care perspectivele interioare prezintă o realitate invertită, în care gândurile trasează un univers colateral, iar visele descriu o poveste fără sfârsit despre viaţă şi artă. În această atmosferă bizară, ca de crepuscul, structurile interne ţin locul faptelor, realităţile alternative de dincolo de concret sunt teritoriul subiectului, iar experienţele personale modificatoare trecute şi viitorul auto-prezis compun timpul reprezentării.

Aspectul general tenebros suprarealist al lucrărilor este dublat şi de instalaţia ca o scenografie interactivă pe care Andrei Gamarţ a conceput-o special pentru Palatul Ştirbei, prin care publicul este forţat sa intre, la propriu, în viziunea onirică a artistului: folia neagră care acoperă suprafaţa de călcare şi, care indică traseele de vizitare în interiorul spaţiului expoziţional ranforsează şi susţine astfel, dimensiunea realismului magic a întregului proiect.

Ansamblul de lucrări, subiectele lor complicate şi epica lor alambicată, titlurile lungi şi lirice, maniera de prezentare a acestora şi spaţiul ales pentru show-ul artistului (un monument istoric de secol 19), toate converg către noţiunea de contra realism, iar din acest punct de vedere, expoziţia lui Andrei Gamarţ reprezintă un contrapunct faţă de mainstream-ul artei contemporane româneşti, o contra poziţie în raport cu producţia de artă conceptuală sau de observaţie realistă împachetată în spaţii white cube sau locaţii postindustriale.

Dincolo de tema principală, aceea a realităţilor alterate, dar în relaţie strânsă cu demersul de autocunoaştere, de problematizare a sinelui, proiectul The Counter Realist prezintă în egală masură, rezultatele artei ca metodă prin care artistul îşi caută identitatea în cadrul existenţei umane şi, în cele din urmă, forma proprie de iluminare: din această perspectivă, expoziţia reprezintă jurnalul unui contra realist, un sinopsis al evenimentelor cruciale, fondatoare, care definesc sensul vieţii pentru Andrei Gamarţ.

Adina Zorzini

poze 2 decembrie 2011 Londophone

2011-12-08T18:00:00.000-08:00

concert si expozitie. Andrei Gamart

2011-11-29T08:11:00.000-08:00

Am placerea sa va invit
Vineri, 2 decembrie 2011, ora 18.00
in Londophone, Bucuresti
(str. Ioan Zalomit nr.2)
http://www.londophone.ro

unde voi tine un recital de chitara si voce-
CANTARI de GARAJ

si voi vernisa expozitia-
Quality time with the Gamarts in Ploiesti.
(o carte de artist, 50 pag. creata in 2010)

va astept cu mare drag.
a.

DAY # 3: no more expectations

2011-08-09T06:09:00.000-07:00

DAY # 2: no more genders

2011-08-06T16:54:00.000-07:00

the end

2011-08-05T02:01:00.001-07:00

Recomandare - Tom Schamp

2011-07-26T19:28:00.000-07:00

Zilele astea am trecut pe la Carturesti Verona si m-am uitat prin cartile pentru copii. Am gasit cateva foarte frumoase... si m-am gandit sa reiau postarile cu ilustratori care imi plac si pe care va recomand cu mare drag sa-i descoperiti.

Asta e cartea >>>>>>

Les souliers de Jacob, aparuta la Editura SARBACANE in 2009

si ilustratorul ei - Tom Schamp - pur si simplu e fascinant. Tom Schamp e un ilustrator belgian cu scoala facuta in Polonia. A ilustrat mai multe carti pentru copii, dar si pentru adulti. E un povestitor cu multa rabdare :)
Venind acasa l-am cautat pe net si am gasit lucruri minunate. va las sa vedeti si voi....

Andrei Gamart la OTA

2011-07-20T11:06:00.000-07:00

De azi puteti gasi la OTA lucrari semnate de Andrei Gamart.

Conversatie despre lumina. 2011

(cerneluri tipografice, Hartie, 14 x 17 cm.)

Florile asculta. 2011

(cerneluri tipografice, Hartie, 13 x 16 cm.)

Magazin National de Arta Contemporana.

Locatie: str. Dr. Staicovici 26 / Ota. Bucuresti, Romania

Programare vizionari:

0741.231.068

www.mndac.blogspot.com/

Serie noua nr.3

2011-07-16T15:04:00.000-07:00

nr.3. 2011

100x70 cm.

cerneluri tipografice, Hartie

noaptea vazuta din atelier

2011-07-16T00:25:00.000-07:00

acea floare care sfasie carnea...

2011-07-14T13:26:00.000-07:00

acea floare care sfasie carnea
si lasa fara cuvinte omul
prins intre discul incins dinspre apus
si nesfaritul drum catre noapte

acea floare timida stralucirea ei
creste si umple partile lipsa
cu o carne tare se revarsa frigul
din toate membrele ca un strigat

cuvintele nu au nimic si zidul
nu e de niciun sprijin

iar ochii care vad floarea asta sunt plini
si bratele cauta sa imbratiseze
pentru a se simti la locul lor

serie noua nr.2

2011-07-05T03:52:00.000-07:00

nr.2 . 2011

cerneluri tipografice, Hartie

100 x 70 cm.

cand va veni noaptea

2011-07-03T20:42:00.000-07:00

jumatate de ora mi-a luat sa te vad
lungit peste blocurile din Bucurestii Noi
erai un ochi rosu mare si singur
te miscai incet ca si cum venea seara si cu ea racoarea
iar umbra se lungea dupa oameni ca o limba
si acum cand deschid larg geamul
incepi sa iei din nou forma rotunda
si ne privim unul pe celalalt obositi

iata mana aceasta care se lasa dintr-odata grea
solara de neinchipuit ridicand de pe jos o frunza moarta
ca o frunza moarta mana aceasta a mea ridicandu-se pe sine
si prinzand viata vorbind in soapta
despre sfarsitul zilei mana asta rotunda cu pleoape si culori aspre
pe care trebuie sa o numesc fiindca se micsoreaza
si ma tem

dar tu te ascunzi dupa blocurile negre
si cei care stau acum in ele imbracati in carnea infierbantata
se transforma in clipa asta iau forme vegetale se-ntind dupa caldura
si sunt abur si fac dragoste cu aerul
nu au ochi sa-mi inteleaga teama

serie noua

2011-07-01T12:16:00.000-07:00

nr 1. serie noua, inca nu i-am gasit un titlu...
cerneluri tipografice, Hartie
100 x 70 cm

Poesis – seri de poezie germano-române

2011-06-08T05:45:00.000-07:00

Între 8 şi 11 iunie vor avea loc la Bucureşti, Braşov şi Sibiu patru seri de lectură cu participarea a patru poeţi germani şi a opt poeţi români. Goethe-Institut şi Centrul de Carte Germană din Bucureşti, în colaborare cu revista Poesis internaţional, şi-au propus să înlesnească dialogul între poeţii germani şi români, reprezentanţi ai unor generaţii de scriitori caracterizaţi prin dinamism şi tehnici neconvenţionale de comunicare artistică.

Iată programul celor patru zile:

Bucureşti: 8 iunie, ora 19.00, Clubul La Scena
Participă: Ulrike Almut Sandig, Björn Kuhligk, Gabriel Daliş şi Svetlana Cârstean

9 iunie, ora 19.00, Clubul La Scena
Participă: Daniel Falb, Uljana Wolf, Andrei Gamarţ şi Val Chimic

Braşov: 10 iunie, Librăria Okian, ora 17.00
Participă: Uljana Wolf, Ulrike Almut Sandig, Andrei Dósa şi Mihail Vakulovski

Sibiu: 11 iunie, ora 18.00, Librăria Humanitas
Participă: Björn Kuhligk, Daniel Falb, Rita Chirian şi Radu Vancu

Fiecare autor va citi o selecţie din cele mai noi poeme ale sale. După această lectură în original, vor fi citite şi traducerile poemelor în română, respectiv în germană. Cu acelaşi prilej se va lansa numărul 5 al revistei Poesis internaţional, care va cuprinde un capitol special dedicat celor patru poeţi germani invitaţi: Ulrike Almut Sandig, Björn Kuhligk, Daniel Falb şi Uljana Wolf.

Traducerile în limba germană sunt semnate de Eva Ruth Wemme şi Ernest Wichner, iar cele în română de Nora Iuga, Maria Irod, Andrei Anastasescu şi Alexandru Al. Şahighian.

Cele două seri de la Clubul La Scena din Bucureşti, precum şi cea de la Sibiu vor fi moderate de Claudiu Komartin, redactor-şef al revistei Poesis internaţional, iar cea de la Braşov de Adrian Lăcătuş.

Pe parcursul acestor seri se va asigura traducerea în limbile română şi germană.

O mapă de presă consistentă, cu texte, date biografice şi un scurt eseu despre poezia tânără din Germania, vă stă la dispoziţie. Nu ezitaţi să ne contactaţi: Marina Neacşu (Goethe-Institut): Marina.Neacsu@bukarest.goethe.org, 021-311 9762; Ioana Gruenwald (Centrul de Carte Germană), gruenwald@biz-bukarest.org, 021-310 5388.

Pieta

2011-05-18T21:16:00.000-07:00

Pieta. 2011
Ulei, panza.
(100 x 80 cm)

Campul de sticla

2011-05-04T17:30:00.000-07:00

Campul de sticla. 2011

Cerneluri tipografice, Hartie, (22 x 26 cm.)

Învierea. o nouă zi

2011-04-17T17:02:00.000-07:00

dacă am face linişte am auzi

florile noastre desfăcute ca afară

în bătaia razei florile cu miros de haină

şi griji iată duse de vânt

după care uitarea şi membrele ofilite

mai zăboveşte timp al nostru

măcar să strângem mireasma pentru mai trâziu

lasă orice lucru neterminat

şi orice întrebare fără răspuns

femeia mea copii mei ziua

ziua osul meu e învelit în aer

norii se adună insecte bucăţi de lumină albastră

nervii mei puturoşi treziţi-vă

mişcările mele întrerupte apune soarele

în fiecare dimineaţă apune soarele

da scumpa mea dragoste

roata dinţată în capul meu scapătă

nu simt mare lucru doar puncte

cântecul s-a prefăcut în copil isteric

ia-mă de-aici du-mă departe

o, râuri de sulf prin care se poate vedea

interiorul camerei unde dragostea mea şi cu mine

întinşi în pat iar peste noi iarba

iarba cea noua

moartea cu faţa de masă peste genunchi

dar trebuie să devin din nou viu şi puternic

spre sfârşitul zilei când ochii se închid de la sine

şi braţul meu te strânge mai aproape

când tu zici – mamă, cât lapte iese din mine-

şi-ntr-adevar laptele tău cald curge

suntem până la brâu în lapte

şi colţul gurii se înmoaie deodată

copiii dorm lumea se răceşte în sfârşit

ceaţa a intrat ca o viespe peste noi

vârtejul a luat cu sine toate zilele

iată drumul care duce în râu

fiecare om e o întâmplare

creşte ca iarba direct din burtă

unde ne sunt gândurile fioroase

e ceva în aer o mişcare verde o spărtură

scările duc la acea lumină gălbuie din uscătorie

unde se întâmplă minuni

nu e ca suprafaţa de tablă a mesei

înaintez cu mâinile suflecate

înspre creierul acestui câmp

inima bate cu întreruperi

nu poţi fugi prea departe

umbra neschimbată lumina asta veche

nu e nicio putere nu e nicio tristete

e o mare uşurare un mare zgomot

florile noastre ieşind din carne

dar nu se poate trece de această ceaţă

grea imobilă ca un cadavru de lapte

împins până în luciul rece al sticlei

scos la un altfel de mal

o tăietură şi puţine clipe adevărate

jumătate din corp e ceva care umblă

se clatină se apucă se târăşte

şi duce după sine restul

dacă mâine nu ar exista

dacă toată marea s-ar topi

dacă durerea ar duce undeva

ştiu că atunci când iubesc

vine liniştea timp pentru noi

promisiunea unui răgaz

şi-mi doresc să continue

să vină să nu se mai termine

să fie marea

cerul coboară atunci se lasă atins

scutul întoarce scututul

şi trimit membrelor mele ajutoare

această jumătate dusă în braţe

alergie sau început de alergie

şi capul nu mai e gelatinos

e muzică praf de lamă cristalin

iar în mine două lumini se bat pe moarte

un soare amorf luminând planeta celor vii

şi un soare colţ de animal

dar totul apune şi aşteptarea asta înaintea lucrurilor

ca o ceaţă lungă nesfârşită

marea voastră e acolo unde memoria mea paleşte

şi nici dorinţa nu prinde conturul de altădată

când aştepţi e aşa întuneric

gurile mele toate şoptesc viaţă

cine e după uşă pitit şi ne cheamă

valul a trecut inima bate dimineaţa

am înviat oglinda stă să cadă

în colţ atârnă un paianjen greu

pulseaza lumina bucată cu bucată

dau la o parte cărnurile şi ajung la os

la acel os icandescent care mă ţine drept

înfipt în pământ mereu

iată o nouă viaţă

sunt ascuţit şi luciul meu răzbate

ca zăpada ca râurile îngheţate

dincolo de această zi şi această moarte

venită din nicăieri

Lectura la Institutul Blecher

2011-04-17T00:17:00.000-07:00

Am fost foarte prins zilele astea.

abia acum am apucat sa fac anuntul

citesc azi, 17 aprilie, ora 14:30

la Instiutul Blecher

impreuna cu poetul Ion Zubascu

in Rotonda Muzeului National al Literaturii Romane

din Bd. Dacia, nr,12, sector 1, Bucuresti

va astept cu drag...

Minunata înălţare la cer a administratorului

2011-04-11T19:29:00.000-07:00

Minunata înălţare la cer a administratorului, 2011.

Cerneluri tipografice, tempera, Hârtie.

64 x 70 cm.

Barbatul se lumineaza

2011-04-03T13:20:00.000-07:00

Barbatul se lumineaza. 2011

(cerneluri tipografice, tempera, H, 64x70 cm)

amurg

2011-03-23T14:10:00.000-07:00

Amurg (sau gandul ei deveni un fulger si se intalni cu moartea in forma de pasare cu zborul ei neomenesc, iar din casa o pisica uriasa albastra se joaca cu un ghem nevazut).2011
cerneluri tipografice, H
(67 x 40 cm.)

candle-holders

2011-03-09T11:44:00.000-08:00

semnat -a.g.

casute din lut.
primele 3 mostre.
dimensiuni aproximative (10 x 10 x 20 cm )

somn

2011-03-04T23:38:00.000-08:00

5-2011-02-g

somn
(15 x 17,5 cm.) cerneluri tipografice, pastel gras, Hartie

white sorrow

2011-03-01T02:07:00.000-08:00

8-2011-02-p

white sorrow. 2011

(60 x 70 cm.) Ulei pe pânză

2011-02-26T13:47:00.000-08:00

7-2011-02-p

Irişi. 2011

(80 x 80 cm.) Ulei pe pânză

florile asculta

2011-02-25T13:22:00.000-08:00

1-2011-02-g

florile asculta. 2011

(13 x 16 cm)
cerneluri tipografice, creion, H

om odihnindu-se deasupra apei

2011-02-24T15:44:00.000-08:00

4-2011-02-g

om odihnindu-se deasupra apei.
2011

(32 x 17 cm.)
cerneluri tipografice, pastel gras, creion, H.

pe acoperis

2011-02-14T13:05:00.000-08:00

3-2011-02-g

Pe acoperis. 2011

15,5 x 18 cm

cerneluri tipografice, creion gras, H

conversatie despre lumina

2011-02-11T12:20:00.000-08:00

2-2011-02-g

In sfarsit am atelier...

Conversatie despre lumina. 2011
14 x 17 cm
cerneluri tipografice, creion gras, pastel, H

vera sofia casiopeia luna gamart

2011-01-08T06:59:00.000-08:00

Globul Roxanei

2010-12-29T17:09:00.000-08:00

Globuri

2010-12-20T02:13:00.000-08:00

Ca tot vine Craciunul, am pictat niste globuri de sticla. Sper sa va placa.
fiecare glob are si o cutie din lemn.

Recomandare - Aurelia Fronty

2010-12-18T06:47:00.000-08:00

am gasit aceasta carte pe un raft in Carturesti Verona. e o carte deosebita, pe care, personal, as fi vrut sa o am in casa. Ilustratiile vorbesc de la sine. sunt atat de pline de viata si culoare, desen delicat, usor naiv, o mostra reusita de grafica pentru copii.

dar sa vedem cine este ilustratorul. de fapt ilustratoarea... Aurelia Fronty.

e de origine franceza, face grafica de carte, dar si obiecte, vedeti ca are si blog, daca v-a interesat. Atasez mai jos cateva imagini, sa va bucurati ochii cu ceva frumusete simpla si calda.

mai multe pe http://www.aureliafronty.com/

pag.39

2010-12-17T04:02:00.000-08:00

Biroul 803 sfarsitul lumii

2010-12-16T04:33:00.000-08:00

Iarasi orasul de sticla pierdut sub ape

Dimineata inceata iarasi plictiseala bordura gri

Parcarea imensa tone de apa si sticla

oameni iesiti la fereastra oameni in galerii

proband haine vorbind la telefon tinandu-se de maini

plini de viata planuri de weekend

dar mai ales tone de apa tulbure si sticla

ca dupa dezghet infilatata in toate

ca o tija rece trecuta prin miezul fiecarui corp

neobisnuit de umflat si ranced gata sa plesneasca

Domnule Director iata Planul meu pe ziua de azi

Lumea se clatina buldozerul umbla pe strazi

Fluidul fierbinte paraseste in voie inima

Iarba tasneste in jurul meu tremura se ridica

Obiectul adoratiiei mele mana intinsa spre nord

Peste zonele inundate unde traiesc acesti oameni

Domnule Director de data aceasta bratul meu

Masinaria amortita scapata de sub cupola de pexiglas

Insfaca bucatile de constructie si le asambleaza

La intamplare - monstrul vechi s-a topit

Lumina galbuie coloreza retina in albastru

Si umbra unei pasari pe asfalt se imprastie

A

2010-12-02T03:49:00.001-08:00

Recomandare - Roberto Innocenti

2010-11-30T05:04:00.000-08:00

am vazut de ceva vreme prin librarii o carte care imi placuse mult.
e vorba de "Aventurile lui Pinocchio" de Carlo Collodi, cu ilustratii de Roberto Innocenti. vedeti mai jos ilustratii din carte.

am dat pe net sa aflu mai multe despre acest ilustrator, de origine italiana.

deci > Roberto Innocenti (aici http://www.ibby.org/index.php?id=886 gasiti cuvantarea lui la decernarea prestigiosului premiu Hans Christian Andersen pentru ilustatie, editia 2008). de ce imi place? e foarte narativ si meticulos in detalii. e un foarte bun desenator si surprinde actiunea exact ca un scenograf, din cele mai neasteptate unghiuri. imaginile sunt ca niste cadre de film, foarte mult asemanandu-se cu lucrarile lui bruegel.

aici gasiti mai multe imagini din "Spargatorul de nuci"

http://community.livejournal.com/kidpix/482649.html?thread=5781081

si "poveste de iarna" http://community.livejournal.com/kidpix/799831.html

mai sunt cateva titluri, dar va las sa-l descoperiti singuri pe Roberto Innocenti...

cuvantul saptamanii

2010-10-25T04:28:00.001-07:00

posthuman war 5

2010-10-22T03:12:00.000-07:00

Nostalgia

2010-10-19T16:43:00.000-07:00

land art.
18 octombrie 2010
parcul Carol
Bucuresti

traversand strada

2010-10-14T01:30:00.001-07:00

aici puteti asculta un poem
traversand strada 1.mp3

+

detalii din cartea mea

Marea mutare

2010-10-07T03:54:00.000-07:00

S-a intamplat.
ne-am mutat din nou in Bucuresti.
Intr-un loc linistit.
ne pregatim de iarna.
Aam ramas cu imaginea Ploiestiului, sau de fapt platforma vazuta din geamul bucatariei, sub care misunau oamenii. celebrele Galerii...

<<<(detaliu din cartea "Quality time with the Gamarts in Ploiesti" pe care am terminat-o zilele astea. cum o scanez voi posta mai multe)

bonus:
http://theworktable.blogspot.com/

New York Reflections

2010-09-27T02:36:00.000-07:00

Andrei Gamart
New York Reflections

Premiul III la concursul Kufarart

(Orice călătorie este o relaţie. Relaţie cu locul pe care îl vizitezi, cu oamenii cu care interacţionezi. Şi fiindcă America e o destinaţie cu totul specială, în călătoria mea spre New York vreau să iau un bagaj pe măsură, care să exprime multiculturalismul şi efervescenţa vieţii newyorkeze. Şi cum societatea americană e un amalgam de fragmente culturale care totuşi coexistă într-o frumoasă şi bună înţelegere, lucrarea mea va ţine cont de următoarele elemente : fragmente + fenomenul reflecţiei + unitate + spectacol.)

http://www.kufarart.ro/

Intra pe site si voteaza lucrarea.

posthuman war 4

2010-09-24T15:49:00.000-07:00

ca sa mariti imaginea dati dublu-clik pe ea

Lucrari noi

2010-09-21T21:52:00.000-07:00

Intalnirea. 2010.
(37 x 64 cm., cerneluri tipografice, creion, hartie)

Fulgerul. 2010.
(64 x 55 cm., cerneluri tipografice, creion, hartie)

gesturi

2010-08-09T15:26:00.000-07:00

Acum ceva timp in urma, mai exact pe la sfarsitul lui iunie, am expus o serie de fotografii intr-un spatiu neobisnuit. La Biblioteque se numeste. E si salon de frumusete si biblioteca in acelasi timp. Il gasiti pe net. Seria de fata cumva dezvolta ceea ce am inceput sa fac la Chisinau, in "INTERVENTII", si anume proiectul meu de atunci - TVision. Imagini luate de pe ecranul televizorului. Fragmente de irealitate, in care ne cufundam cu totii cand revenim de la job, obositi si inraiti. In proiectul de fata am incercat sa surprind anumite gesturi comune la diverse persoane publice ce au aparut pe sticla. Mi-a luat cam o saptamana monitorizarea cu aparatul in mana a fluxului de stiri, filme, emisiuni... A fost greu. Nivelul televiziunii romanesti e sub orice critica. Mai pui ca am apucat tocmai perioada cu mare tam-tam cand Romania intra oficial in criza. Sper ca a iesit un proiect interesant.

a

2010-08-05T05:18:00.000-07:00

inima in casa

2010-07-26T01:54:00.000-07:00

Inima in casa. 2010

orasul petrolului

2010-07-19T02:00:00.000-07:00

Ne-am mutat in Ploiesti. Si acum fac naveta Ploiesti-Bucuresti. 1 h pe drum.

La un moment dat voi incepe un proiect artistic legat de aceasta naveta.

Din Bucuresti merg acasa, de obicei, cu vreo ocazie. si dau peste diferiti oameni.

ar fi interesant sa documentez aceste situatii.

oameni care povestesc diferite chestii, care mai de care...

posthuman war 3

2010-07-12T23:58:00.000-07:00

impresii din Chisinau

2010-07-12T02:32:00.000-07:00

Cum am promis, revin cu impresii de la Chisinau...

Nu am fost acasa de ceva vreme si eram curios sa vad cum mai stau lucrurile pe acolo, cum le percep dupa atata absenta. Adevarul e, ca mai presus de asta, cel mai mult mi-am dorit sa-mi revad familia, prietenii si locurile pe care le vizitam inainte. Am venit la Chisinau dupa targul de carte, dupa un an fara vacanta, epuizat (ne-am mutat de 3 ori in acest rastimp, a aparut pe lume Ilinca, nopti nedormite cu PLIC-ul si alte proiecte) si am ragasit liniste si racoare. Am dormit cat sa-mi ajunga, pana la 12... stau un zona Rascanilor, langa padure. Prima impresie - Chisinaul e din ce in ce mai verde, zici ca intri intr-o rezervatie, vegetatia creste nestingherita, necontrolata, acopera totul. Poate e o impresie exagerata, tinand cont ca vin din Bucurestiul blocurilor si a asfaltului, de aici - si a spatiilor verzi "amenajate".

Am trecut pe la barul Uniunii, in oaza fotbalului unde ne-am vazut cu Hose, Vadim si Constata, cu familionul lui Alexandru Buruiana si a Marianei Stefanet, cu Victor Tvetov. Ilinca ne-a facut programul, asa ca din pacate am stat putin. Plecati in graba din Bucuresti am lasat chitara, ca nu mai incapea in masina, in schimb am luat o gramada de chestii pentru Ilinca, premergatorul, scaunul ei, carutul, bocanasele cu mancare si scutece... tare mult as vrea sa mai punem la cale ceva impreuna. Un PPT sau vreo lectura, ceva de genu asta. Viata de familie aduce si ea schimbarile ei. Dar pana una alta ramane suplimentul HZ din Revista la PLIC si blogul humanzone. Din cate mi-am dat seama, in Chisinau mai misca ceva. In ultima zi l-am vazut si pe Dumitru Crudu venit cu bicicleta la Uniune.

Am reusit sa mergem la tara pentru cateva zile, sa trecem pe la Soroca, la cetate, in dealul Sorocii, pe la acea "lumanare a recunostintei" care seamana foarte mult cu turnul cela din "stapanul inelelor". Drumurile sunt foarte proaste, pe alocuri mai proaste decat in Romania. Locurile in schimb frumoase ca intotdeauna. Ilinca a vazut atatea la tara... si cai, si vaci si pasari, si iepuri...si era f fericita. Am luat-o cu noi peste tot pe unde am fost, chiar daca ne intorceam tarziu acasa, cu taxiul. Cred ca va deveni o fata mondena, care va sta prin oras pana la 12 noaptea, pe la petreceri. Ei, dar pana atunci mai este...

Am trecut pe la Galeria Alexander, unde am expus pana sa plec la Bucuresti si unde mai sunt cateva lucrari de-ale mele. Aceasta Galerie, chiar daca, din spusele Natashei (galerista) trece printr-o periada grea (oamenii nu prea mai trag pe acolo din cauza vremurilor incerte si a situatiei materiale), ramane totusi un spatiu unic pt Chisinau. si vi-l recomand cu caldura. Mi-ar fi placut sa pastrez legatura cu lumea artistilor, dar din lipsa de timp, nu reusesc. poate la anul imi fac timp si vin cu o expozitie sau cel putin sa aplic la Saloanele Moldovei. :)

Urmeaza o perioada cand nu voi mai putea reveni la Chisinau pana in mai anul viitor. Asteptam inca un bebe. Tre sa apara pe lume in ianuarie. De ce anume in mai? In mai anul viitor, eu si cu Roxana, vom fi nasi de cununie la Chisinau si vom veni neaparat. Vadim si Constantia s-au luat... si asta ma bucura mult. Ramane Hose, vesnicul vornicel mare. si Mishai cu Tomka, pe care i-am vazut putin, chiar inainte sa plecam.

ce sa va mai zic...copii va iubesc. cand revii iti dai sema ca ceea ce ma separa de Chisinau sunt aproximativ 500 km distanta, si atat. drum de juma de zi. Si cand zic "Chisinau" am in vedere orasul in care m-am nascut, am trait, pe care il stiu ca in palma asa cum este el, bun sau rau, si prietenii mei, tatal si mama, surorile, nepotul Sandut.

imi pare rau ca nu am reusit sa il vad pe Alex Cosmescu, pe Ghena Sontu, Pavel Paduraru si altii la care tin...

Ajunsi la Bucuresti, am strans repejor bagajele si ne-am mutat in 2 zile la Ploiesti. Unde stam si acum. Am reusit totusi sa dam in privat un HARBUZ PARTY 2. ca un omagiu vremurilor care se schimba.

va cuprind pe toti.

de dragoste

2010-07-08T04:47:00.001-07:00

avionul meu plin cu dragoste cu ploi calde nesfarsite zboara
ziua sau noaptea sau la capatul orasului printre maracini
unde oamenii nu mai ajung numai cainii si noi cu patura
cu micul dejun in geanta cu Ilinca si Bebe 2 care ne aude
si avionul meu cu dragoste multa isi arunca peste aceste locuri umbra de pasare
umbra de greiere in sfarsit umbra vie si susurul apei nesfarsite care este dragostea
ea nu atinge niciodata pamantul oamenilor si nu are chip nici liniste
si fiindca noi nu suntem oameni ci niste corabii inlantuite plutind dimineata

am sa te duc acolo unde incepe padurea
unde iese din ea norul alb ca o mana racoroasa
sa asternem patura pe iarba si lasam jos geanta
iar Ilinca sa rada cum numai ea stie iar Bebe 2 sa asculte
fiindca nu suntem oameni si tot ce e al oamenilor ne este strain si rece
noi suntem planete si stele, comete vajaind, noi suntem miliarde
noi suntem lumina calatoare si explozia supernovei

in sfarsit din Chisinau

2010-06-15T06:13:00.000-07:00

dupa aproape 2 ani, am ajuns la Chisinau...
stau aici 2 saptamani...
revin cu impresii...

Povesti pentru Ioana

2010-06-08T00:51:00.000-07:00

Datorită unei erori medicale, Ioana s-a născut fără jumătate din antebraţul drept şi fără mâna dreaptă. Mai precis, conform Scrisorii Medicale din data de 15.07.2008, “Agenzia jumătăţii distale antebraţ şi mâna dreaptă” . Acest lucru se poate îndreota parţial cu ajutorul Dumneavoastră. Ioana ar putea beneficia de o proteză bionică, dacă reuşim să strângem 185.000 Euro.

Haideţi să o ajutăm pe Ioana să aplaude!

Asociaţia A.T.A.C. vă invită pe 9 iunie, la Clubul MŢR să ascultăm împreună

Poveşti pentru Ioana

Miercuri, 9 iunie, ora 20.00, Club MŢR.

Intrare pe bază de donaţie: 20 lei

Programul serii include:

Lectură publică

Mircea Cărtărescu
Domnica Drumea
Andrei Gamarţ
Claudiu Komartin
Ioana Nicoale
Simona Popescu
Octavian Soviany
Cecilia Ştefănescu

Recital muzical
Ada Milea

Licitaţie – Artişti participanţi
Nicoale Comănescu
Amalia Dulhan
Andrei Gamarţ

Ilinca de-asupra orasului. 2010

(Hartie, culori tipografice, 54 x 54 cm.)

Ioana Carolina Ursa

www.helpioana.ro

Parteneri media: Clubul MŢR, Observatorul Cultural, Antena 1

pacimu, pacimunet, ham, oz si mica vupita adormita

2010-05-31T04:47:00.000-07:00

O data Pacimu mergea la lucru cu autobuzul. Era dimineata si multa lume agitata pe strazi fugea. Pantofii lor ciocaneau in asfalt. Oamenii curgeau in gura de metrou, sub pamant. Toti se grabeau. Si minutele se grabeau.
Pacimu statea in autobuz, lipit de geam. Nu aveai cum sa stai de atata lume. Toti si-au scos biletele si le-au perforat. Toti si-au suflecat manecele si s-au uitat la ceas. Pacimu a mers 10 min, 20, 30 de min. Oamenii coborau cate unul la statie. In autobuz se facea din ce in ce mai mult loc. Pacimu s-a asezat pe un scaun si se uita pe geam. Iata Aviatorilor, iata parcul cela, iata Arcul de Triumf, iata muzeul, iata piata, iata cladirea unde lucreaza Pacimu, iata benzinaria, iata floraria, iata casa verde, iata malul abrupt, iata foisorul, iata statia terminus, iata drumul de tara, iata campul si florile si soarele si padurea in departare, iata fulgerul si furtuna care vine. Iar in mijlocul ei sta Pacimunet, Ham, Oz si mica vulpita adormita, care se juca de-a buburuza. Pacimu a coborat din autobuz, a scos din traista un curcubeu si l-a aruncat peste camp. Si a inceput sa alerge spre ei. I-a imbratisat.
- Pacimunet, a zis Pacimu, iata am venit.
- Pacimu, te iubesc, a zis Pacimunet.
S-au imbratisat si s-au pupat ca in prima zi.
- U-u-u, a zis micuta vulpita adormita.
- miau, miau, prr prr prrrr, au adaugat Ham si Oz.
Iar furtuna s-a dus vajaind in alte parti sa ude pamantul si sa culce florile, si sa fugareasca oamenii cu umbrele.

posthuman war 2

2010-05-25T16:18:00.000-07:00

beautiful deadline

2010-05-25T01:07:00.000-07:00

progressive and full mr. death
I'll settle down with you in a small brain
my skin lifts up to an invisible sky
like a long populated iron train
go ahead mr. death
beautiful deadline

listen to me, I draw a box
into the box we stay together
my secret my bird my progress
in this day we are presumably dead
mr. death folded in my mind
I risk playing beautiful deadline

barbatul in rosu

2010-05-20T05:39:00.000-07:00

inca nu i-am gasit un titlu potrivit...
(100 x 70 cm. Culori tipografice, Hartie. )
2010

detaliu

2010-05-17T12:51:00.000-07:00

sa scriu un fulger

iata un fulger
neobisnuit de frumos
putin spus. un fulger s-a lipit de buzele tale.
ploua si eu eram sub pamant
in metrou langa usa
iar fulgerul in vremea asta spinteca cerul
deasupra bucurestilor
ca un ram de lumina aparand din nicaieri
pe care cineva imediat sa-l ascunda
cu dosul palmei
iar tu imi ziceai ca la noi s-a taiat lumina
de asa vant puternic si ploaie

nr.18

2010-03-18T03:42:00.000-07:00

zilele frumoase vin ca sageata.
haideti zilelor veniti la Tata

Abonament RATB -
Daca dragoste nu e,
nimic nu e!

muncitorul si-a scos camasa
si-a dat jos pantalonii
o libertad o soledad
voi sari dupa tine in ~~foc~~ lac

io te chiero com un cabaliero
tu me chieres com una mujeres
o libertad o soledad
la munca sau la scaldat?

clint mansell last man - on the road

2010-03-11T03:58:00.000-08:00

viscolul

2010-03-09T04:46:00.000-08:00

Pacimu si Pacimunet se ascundeau de viscol. Uuuuu - Uuuuuu, ii striga viscolul, manand fulgii peste oras. Pacimu si Pacimu net erau insa de negasit. Poate s-au ascuns in gang, poate stau pititi dupa tulpina unui copac, sau cine stie, poate au urcat intr-o masina si sunt deja in drum spre casa, si se pupa ca in prima lor zi.

zaza 3

2010-03-04T04:29:00.001-08:00

noutati

2010-03-03T00:47:00.000-08:00

1. mutarea. Am fost foarte ocupat zilele astea. Tocmai ne-am mutat la noua casa. Din Pajura am luat-o putin mai spre nord, in Bucurestii Noi. Mi-am dat aseama ca de aproape 2 ani de cand suntem in Bucuresti (si in aceti ani ne-am mutat de 4 ori) tendinta e urmatoarea - cu fiecare noua mutare ne stabilim tot mai departe de centru, inspre periferie. Primul nostru camin fusese intr-un pod din piata Rosetti, chiar langa Universitate. Al doilea a fost intr-un bloc de 7 et. pe Maresal Averescu, nu departe de Arcul de Triumf. A fost o vara foarte calduroasa. Aici cel putin aveam lift. Roxana era, cred, in luna a 3-a si sa cobori/urci cele 4 etaje din Rosetti nu mai era indicat. A treia oara ne-am mutat in Pajura, intr-o zona mult mai linistita. Eram in luna a 7-a. Nu vroiam Ilinca sa prinda cursele de motociclete de pe Averescu. Deci in Pajura a venit pe lume Ilinca, in octombrie, in prima zi a lunii. Ei acum, ne-am mutat din nou, iarasi la et. 4. Aici avem 3 camere. Una o fac atelier.

strada pietei noaptea.

vedere spre Casa Presei Libere.

2. E inca in lucru. deci nu stiu cum va arata pana la urma. La sugestia Roxanei am sa fac o lucrare "cu lapte". mi se pare interesanta ideea. cel putin cand vizualizez o lume inundata in lapte, e tare de tot imaginea.

3. revista la plic. Pe la sfarsitul lui martie ar trebui sa apara numarul 2 al Revistei la Plic. E multa munca pana atunci.

4. la multi ani. Hei, multi ani tuturor. sa aveti o primavara frumoasa. un martisor pentru fiecare. la noi in RM martisoarele se dau de 1 martie. si nu numai fetelor. unul da altuia si tot asa... baiat, fata poarta cu totii martisoare. si martisoare adevarate. adica ceea ce se numeste aici "shnur". sunt de diferite modele, marimi, impletite s.a.m.d. poate va arat zilele astea niste mostre. :)

o zi buna tuturor.

Umbra fara cap

2010-02-21T05:09:00.000-08:00

Umbra fara cap. 2005

vezi mai jos detalii

detaliu

Noua poezie basarabeana

2010-02-19T00:47:00.000-08:00

Ieri s-a lansat la Bucuresti antologia "Noua poezie basarabeana". Antologie ingrijita si prefatata de Dumitru Crudu. Cartea a aparut anul acesta, cu sprijinul ICR. Asa s-a intamplat ca am ajuns pe acolo ieri. Era multa lume. Am iesit repede. Din pacate nu am putut sta mai mult sa vad cum va fi primita aceasta antologie (trebuia sa mergem cu Roxana sa vedem un apartament de inchiriat langa parcul Carol). Repet, a fost multa lume, oameni care scriu, boema s.a.m.d. Pana la urma, chiar in momentul cand eram pe punctul sa ies, Razvan Tupa mi-a dat microfonul sa citesc o poezie. M-am fasticit ca la carte. Sincer, nu mai stiu cum sa ma raportez la ce am scris prin 2007, dar mai ales la statutul de scriitor/poet tribun, cum eram pe atunci. vremurile s-au schimbat, vremurile tulburi au ramas in urma, au venit vremurile linistite. Si e intr-adevar straniu, sa realizezi ca ceea ce ai scris candva e cumva expirat...

am citit poemul "Sunt iubire", varianta veche de acum 3 ani. Fiindca sunt deja 3 ani de cand a fost incropita antologia asta. mai jos e textul lucrat...

sunt iubire

un corp este o plasa de sarma
de care te apuci cu degetele,
cu degetele lungi si negre.

2 oameni au iesit din magazin si i-a lovit o masina.
pe unul l-a aruncat peste bordura
cu craniul sfaramat intr-o pozitie nefireasca.
celalalt era la 2 metri in urma, intors pe burta,
cu fata intr-o baltoaca.
poate mai avea ochii deschisi.

nu ma tem sa mor,
dar asa ceva e lipsit de sens.
iubirea haide, iubirea fa minuni,
ridica-i pe oamenii acestia si fa-i sa mearga.

iubirea ce esti tu?
fiindca nu ramane nimic pana la urma
si oamenii morti putrezesc in pamant
ca orice punga de celofan.

o femeie si un barbat umflati de betie se iubeau
si nu am vazut ceva mai frumos decat grija lui pentru ea.
numai pentru ea, din toti banii, niste mancare
si vodka din cea mai buna.
iubirea mea nu poti schimba oamenii,
nu poti smulge copacii, nu stii sa fi calda,
nu se rupe nimic in tine,
esti slaba, faci numai lucruri urate.

eu am vazut o groapa si acolo dormea o catea gravida.
2 oameni ieseau din magazin si s-a intamplat asa ceva fara sens.
daca nu poti sa aprinzi lumina sau sa misti peretii,
daca nu poti sa te rupi in bucati -
ce e asta?

niste barbati il bateau pe un om in strada,
cum cineva il batea pe tatal meu acolo
si el era plin de sange.
dadea din maini ca un om gata sa moara
si nu era nimic mai strasnic si mai puternic decat corpul lui viu care striga.
sora mea plangea si da cu pumnii in oamenii ceia in scurte de piele.
unde erai iubirea mea, unde iti imparteai caldura,
pe cine ridicai de jos.

eu sunt iubirea.
eu sunt adevarul. eu sunt pielea de om
intinsa peste un corp de carne si nervi.
am ucis un sobolan in subsol la noi acasa.
astepta sa fete si eu l-am ucis,
si toti s-au bucurat.

nu sunt bun. nu sunt puternic.
nu am sunat-o demult pe sora mea.
nu am inviat pe nimeni.
nu am plans niciodata.

am vazut corpul si el era perfect,
si nimic nu ii lipsea.
dar atunci unde esti bucurie?
in fiecare lucru e sadita linistea,
niciun lucru nu spune - eu vreau sa fiu altfel.

daca Dumnezeu m-ar ajuta sa traiesc din nou fiecare clipa,
sa pun lucrurile la loc,
sa fac ordine si pe mine sa cada umbra,
daca sangele meu s-ar intari in mine,
unde m-as duce, unde.
Dumnezeul meu de ce m-ai parasit.
eu sunt iubirea.

Ilinca

2010-02-18T02:45:00.000-08:00

O data ca niciodata, intr-o tara indepartata unde nu poti sa ajungi decat cu avionul sau vaporul, Pacimu si Pacimunet si-au dat intalnire. Se intampla asta intr-o dimineata de primavara, cand oamenii dormeau inca iar pasarile galagioase brazdau deja cerul, risipindu-si cantecul peste oras. Dupa asa un drum lung, Pacimu si Pacimunet s-au imbratisat si caldura lor s-a amestecat intr-un ghem luminos. El urca incet peste case, strazi pustii, invaluind totul intr-o prospetime clara. Nimeni nu era de fata sa vada cum toate se luminau. Mai tarziu, cand oamenii treziti de atata lumina, s-au ridicat din paturile lor, au mers in baie, somnorosi, sa se spele pe fata, au luat micul dejun si, intr-un sfarsit, au iesit afara, nimeni nu a zis - ce minune!

Cum le era obiceiul atunci cand plecau undeva departe, Pacimu si Pacimunet au sadit un copac, chiar acolo unde s-au intalnit. Si i-au dat un nume. Nimeni nu era de fata sa afle ce nume i-au pus ei.

Copacul crestea ca-n povesti. Cu fiecare zi se facea mai mare. In scurt timp a inflorit si albinele roiau in jurul lui, vesele. Vara, oamenii se ascundeau de arsita in umbra lui, umbra de copac adevarat. Toamna, frunzisul deveni mai intai galben, apoi rosu aprins, de credeai ca o para venita din cer il atinse. Multi se opreau sa-l admire. Primaria a si pus niste banci in jurul lui. Pacimu si Pacimunet il vizitau des si-i vorbeau. Si el le raspundea de fiecare data intr-un fel misterios. Intr-o zi copacul dori sa le multumeasca si le darui un leagan. Ei l-au adus acasa, s-au uitat la el si au inteles, si s-au imbratisat ca in prima lor zi. Un ghem de lumina se nascu atunci din dragostea lor. Mai departe stiti voi...

iepurele revine

2010-02-17T00:14:00.000-08:00

prima data m-au hipnotizat la 5 ani. eram cu parintii la cafeneaua LAKOMKA. in fata mea inghetata cu dulceata de gutai. in spatele meu strada cu troleibuze si masini, si un semafor ce arata rosu. mama mi-a spus ai grija, e tare rece. tata nu a spus nimic. si-a last mana grea peste capul meu si ma mangaia. o tanti cu sort trecea printre mese si zambea frumos. avea 2 dinti ca de zapada. la 5 ani m-au hipnotizat prima data. acesti dinti stralucitori ce treceau prin aer ca un OZN. mama, atat am reusit sa spun, si am intepenit.

a doua oara era la scoala, cand faceam poze pentru vinieta. ba, urechile, pe spate. aveam un costum albastru si o cravata rosie. sa se vada toti, hai, urechile. stateam langa ea. era o fata draguta, cu rochita si ciorapi albi, si in par niste flori de camp. eram asa de fericit. adunati in 4 randuri pe scarile din fata scolii, noi, toti din a 9-a “b” ne uitam la nenea cu aparatul. era dimineata, dupa careu, dupa flori si poezii si stateam langa ea. Acus o sa zboara pasarica. diriginta era rosie la fata cred ca fericita ca a ascapat de noi. Acum, acum atentie, pasarica. si deodata o lumnina orbioare, o sageata in ochi, alb. nu am reusit sa ma zbat, sa duc mainile la ochi, sa o cuprind pe ea. nu mai tin minte nimic dupa aceea.

mama zice ca sunt altfel. am incercat multe pana am inteles. sunt altfel. port in mine o forta ucigatoare, de care trebuie sa am grija. o data am fost la mare si, spre seara, cand plaja ramasese pustie, m-am apropiat de apa. valurile bateau in mal stergand urmele celorlalti. eu am pasit pe apa, nu ma vedea nimeni. am mers pe apa vreo 200 de metri si m-am intors inapoi. am adus cu mine o pasare si am crescut-o, si am lasat-o sa zboare. era intr-o dimineata cand rodeam un morcov, toata lumea s-a oprit cateva minute. cateva minute nu s-a intamplat nimic rau in lume. eu am scos capul pe geam si urechile mele au auzit furtuna din Atlantic, si cum striga pilotul la turnul de control, vezi pe dreapta, ridica putin. gata, ne prabusim.

Doamne, am atata putere in mine. ma simt ca si cum as fi moartea pe pamant. as lua cu mine sufletele tuturor, in pumn si le-as pune in buzunar. si as pleca la gara de trenuri, as urca intr-un accelerat si la munte. acolo unde aerul e greu si umed, unde stanca plange peste vid. unde norii se misca ca un val aburos peste lucrurile tari si le inmoaie. vreau sa schimb ceva, dar nu am destula credinta, sau incredere, nu stiu cum s-o spun. cuvintele sunt atat de straine sentimentului pe care il am acum. as varsa de-asupra budei, si ar fi mai simplu spus si mai adevarat. dar vreau sa schimb ceva, si nu ma lasa s-o fac un iepuras inauntrul meu. Eu iubesc. asta e asa frumos, e atata liniste, ca nu mai trebuie cuvinte, nu trebuie nimic, inafara de acest brat care sa puna in miscare muntii. si stiu ca am dragoste, si muntii se vor misca. si stiu ca am dragoste si restul va veni. speranta si credinta va veni daca am dragoste, cat negru sub unghie.

Flori

2010-02-11T12:22:00.000-08:00

Flori. 2006 (Ulei, panza. 80 x 80 cm.)

Recunosc, imi place foarte mult sa ies in natura sa pictez. stiu ca nu mai este bine vazuta asemenea activitate de artistii contemporani de azi. dar mie imi place foarte mult. atunci cand se intampla, ma cuprinde asa o bucurie prosteasca ca toate sunt asa cum sunt, cum le vad cu ochii mei. si ma minunez atunci, se pare lumea asta atat de frumoasa.
Astea sunt niste flori, pe care le-am gasit intr-o gradina din Parcova, un sat din nordul Moldovei.
poate poate vine primavara si la noi...

nr.803

2010-02-11T05:50:00.000-08:00

Zaza

2010-02-09T04:15:00.000-08:00

Oglinda

2010-02-08T02:59:00.000-08:00

o schita a lucrarii de licenta. 2004

Piciorul drept

2010-02-05T09:22:00.000-08:00

A fost o data un picior drept. Le hotara pe toate singur : incotro sa mearga, ce sa faca, cand sa plece. Stia intotdeauna ce e mai bine si nu asculta de nimeni. Era un picior cum nu se vazuse pe fata pamantului. Tot era bine si frumos. Pana intr-o buna zi cand piciorul drept deveni foarte trist. Nu mai avea pe nimeni alaturi. Era singur. Si a zis el, ca are nevoie de un prieten, si porni sa-l caute in lumea larga. Trecand pe langa o sosea el zari pe marginea ei un picior slut, de-ti era mila sa te uiti la el. Era un picior stang. E respingator, dar poate imi tine de urat, se gandi piciorul drept. Il lua cu el si pornira impreuna sa bata drumurile. Viata devenise mai vesela, era cu cine sa vorbesti, era cui sa-i dai indicatii. Toate bune. Pana in ziua cand se plictisisera atat de rau unul de altul ca nu mai stiau ce sa faca. Isi spusesera toate, se stiau unul pe altul si nu le mai era interesant impreuna. Atunci piciorul drept gasi intr-un ziar un anunt. MAGAZINUL DE MAINI – vino la noi! Maini de toate marimile! Reduceri trasnet! Au mers intr-acolo, desigur, sa caste gura. Pana la urma, reducerile erau intr-adevar asa cum zicea anuntul, de si-au luat cate o mana fiecare. Piciorul drept si-a ales o mana dreapta. Piciorul stang una stanga. Era atat de nou totul, acum avea cine sa le poarte de grija picoarelor. Viata deveni din ce in ce mai frumoasa si linistita. Mainile erau foarte pricepute si stiau sa faca de toate. Picioarele nu incetau sa se minuneze de ele. Intr-o seara de vara cand picioarele se odihneau dupa o plimbare prelungita, molesite de caldura, mainile, care nu stateau locului niciodata, scormoneau in pamantul puhav. Scormonind asa ca sa-si ocupe timpul, au gasit un obiect ciudat, care semana mult cu o minge. Dar nu era o minge. Era un cap. Mainile l-au ridicat de jos. L-au pus la loc sigur, sa nu-l observe picioarele. Sa nu zica cumva ca e prea mare povara. De atunci il tot poarta pe sus, se joaca pe ascuns, iar picoarele, sau mai bine zis piciorul drept, e implinit din toate punctele de vedere ...

poveste cu Ham, Oz, Pacimu si Pacimunet 1

2010-02-03T03:37:00.000-08:00

I )

Intr-o zi de iarna, cand nu vrei sa iesi afara, Ham si OZ stateau la geam si se uitau cum cad fulgii. Erau mari si albi ca niste pasari.
“Mrrr..miau” a zis Oz.
“Miau, miau, miau” a incuviintat Ham.
Pasarile se asezau una cate una pe nucul din curtea interioara. Venisera cu toate aici, la blocul nostru cu 4 etaje din Rosetti. Nucul se acoperi de tot in scurt timp de pasari.
Ham si Oz stateau la geam si priveau in jos. Ningea si nu se puteau rupe de la geam.
Pe atunci stateau in podul din caramida rosie din care se vedea cladirea ceea inalta. Pe ea scria, cu litere luminoase - "LAPTE". Ham si Oz obisnuiau sa stea pe pervaz, asteptand mancare sau dragoste. Mai ales dragoste.
Au stat asa, unul langa altul, ca intr-o poveste, pana s-a inserat si au inceput sa se aprinda luminile in apartamentele de mai jos. Pasarile nu mai conteneau sa vina. De peste tot. De ziceai ca au zburat luni in sir numai cu gandul la acest nuc prins intre ziduri, care era adevarata lor casa.
Dar iata ca se auzi usa de la intrare si aparu in prag Pacimu si Pacimunet. Cu obraji colorati de ger si cu nasurile rosii. Iar pe hainele lor se odihneau mai multe pasari care se micsorau, se micsorau pana se faceau mici picaturi de roua.
“Miau, miau miau” a sarit bucuros Ham.
“Mrrr..miau” a zis Oz, in timp ce se ridica in doua labe.
Pacimu si Pacimunet i-au luat in brate. Le-au dat sa manance si sa bea. Dar mai ales le-au dat multa dragoste. Iar cand Ham si Oz au adormit fericiti in brate, visand la pasarile albe, Pacimu si Pacimunet s-au pupat ca in prima zi.

casa din capatul strazii 2

2010-02-02T02:45:00.000-08:00

Padurea s-a intunecat de-a binelea. Sta teapana in spatele casei.

Joe Black nu e Brad Pitt, nici Tom Cruise, nici John Travolta, nici chiar Johnny Depp.

Casa noastra a devenit un cuib de viespi. Forman avea dreptate cand a spus “nu deschide usa”. Statea in capul scarii si se tinea de balustrada. Asculta bucata de tabla desprinsa de pe acoperis care se lovea de cadrul de lemn in bataia vantului. Nu era vremea de primit oaspeti. Maria insa a deschis usa, evident cu acordul lui Grishamm. Joe Black a intrat, rasufland din toti plamanii si a cazut fara simtire in mijlocul livingului. T.Jonson, Haris si cu mine l-am tarat pe canapea. Sir Milton a facut rost de niste wiski. Maria veni cu niste paturi. Era spre seara, putin inainte de cina. Pentru prima data de cand eram aici nu s-a mai servit masa. Castronul cu ciorba se raci pe plita si odata cu el senzatia ceea de cald in care ne infasuraseram zi de zi. Aveam un intrus in CASA. Cel putin asa s-a simtit atunci.

A durat cateva zile sa se faca bine. T.Jonson a pus si el umarul. Maria ii spalase hainele. Pana se uscau era imbracat in toalele ponosite ale lui Vince. Arata ca Vince doar ca era mai scund si ochii ii straluiau altfel Forman nu il slabea din priviri, ca si cum ar fi tinut aratatorul pe un tragaci invizibil gata sa traga. Primele cuvinte ale lui Joe au fost “baaaa, in sfarsit”. Primul lui gest – isi acoperi brusc fata cu mainile dupa care si le retrase ingrozit. Primul care a intrat in vorba cu el a fost Grishamm. Liderul nostru.

Pielea fina, alba. Se vedea de la o posta ca era baiatul mamei.

Primul dintre noi l-a abordat Grishamm. Era cel mai in masura sa o faca.

“Ei, cum e acolo in oras, baiete? Ce mai nou?“

Adevarul e ca niciunul dintre noi nu a parasit Casa de ani buni. Singura noastra iesire se intampla sa fie sambata si duminica, in padure. Aveam in spatele blocului o terasa ingradita cu un gard de sarma in dreptul caruia incepeau primii arbori. Sambata mergeam dupa vreascuri. Duminica treceam pe la Vince si jucam un sah pe terasa. Nu era o obligatie, o faceam dintr-un automatism. Si doar atunci cand vremea era in toane bune.

“… care oras? Joe Black, il privi pe Grishamm nedumerit. Nu exista niciun oras pe o raza de 10 mile. Un val urias a maturat coasta. Nu a supravietuit nimeni. De cateva saptamani merg spre sud. Si nimeni in cale… si aici…iata…voi…”

Am rupt relatiile cu Directia acum 4 ani, cand s-a prapadit Vince. El era cel care mergea la posta si primea indicatiile. Iata ca de 4 ani ne descurcam bine si fara indicatiile basinosilor de la Directie.

“Ei, cacat! Se ratoi Forman. Care val?! Ce tot spui acolo?! Am vazut orasul cu ochii mei, atunci cand am fost repartizat aici. Sommervile. In gara, tin minte bine, in gara am luat un taxi. Am travesrat tot orasul dinspre nord spre sud-vest. E un oras in capatul cela a stazii, nu ne umple capul cu rahaturi din astea.“

“Si cum…nu mai e nimeni in oras?” intreba Haris, naucit.

“Nu e niciun oras. E un camp mare si acest drum asfaltat”

“Maria, adu-ne te rog niste ceai” zise Grishamm si lasa bratul sa-i cada pe speteaza fotoliului ca si cum s-ar fi desprins din umar.

“Trebuie sa te mai odihnesti, baiete” T.Jonson isi verifica ceasul. Ora 11:47.

“Nu se poate…nu se poate…orasul”. Haris se rezema de perete.

“Si tu, doctore… e dus rau tipul, nu vezi?!” Forman se apropie de Joe si iarunca in fata: “Eu, din astia ca tine, scoteam cu zecile din mlastina. Tacaniti. Ii impachetam bine si-i trimiteam acasa, la mamicile lor dragute. ”

“Sa-l mai lasam o zi-doua.” Interveni T.Jonson. “Ce zici? Grishamm?”

“Bine, doctore, sa ai grija de el. Pana una alta va sta cu tine, Haris.”

“De ce cu mine? De ce nu cu Dmitri, sau cu T.Jonson, daca tot il tine sub observatie? Sa nu uitati, inima mea… ”

“Haris, am zis!”

Forman ranji.

“Dmitri, ce se mai aude cu acoperisul?”

“E ok. Nu mai curge.”

“Bine.”

Acest “bine” era cuvantul de baza a lui Grishamm. Fara el Casa s-ar fi prabusit demult in haos si bezna. Dupa ce Grishamm intra in noi cu “binele” lui, urma o lunga pauza.

“Cel mai simplu e sa mergeti in recunoastere. Ca sa nu aveti dubii.” Vocea lui Sir Milton, atat de rar auzita, a facut lucrurile sa para neobisnuit de simple si clare. “Mie, unuia, nu-mi pasa atata timp cat Maria ma va surprinde in continuare cu farmecele ei culinare. Apropos, domnlor, gata cu palavrageala. Vreau sa-mi aprind trabucul si nu obisnuiesc sa fumez pe stomacul gol.”

“Foarte bine, Excelenta, asa o sa procedam.” facu Grishamm, bucuros. “Maria e o bucatica. De ce sa ascundem… Deci, am stabilit. Maine mergem in oras. Forman, tu vii cu noi.” Grishamm s-a ridicat in picioare. “ Domnilor, sa mergem in sala de mese.”

EXPO 4

2010-01-31T06:19:00.000-08:00

am scos de la naftalina un proiect pe care l-am prezentat in cadrul unei expozitii la Centrul Expozitional Constantin Brancusi din Chisinau. Se intampla asta in 2006. expozitia se numea "4". fiindca eram patru artisti care am expus in spatiul cela imens: Vadim Palamarciuc, eu, Tatiana Fiodorov si Ghenadie Popescu. eu am prezentat o serie de grafica si o instalatie sub genericul :) "astept primavara".
(in prima poza "bocancii de primavara a pictorului si unealta lui de munca")

Instalatia era amplasata pe o suprafata verde de circa 6x8 metri. era o ZTA - adica o "zona temporar autonoma" unde te puteai teleporta intr-o primavara adevarata. mentionez ca sala nu se incalzea. era prin februarie si temperatura din sala se apropia de 0 grade celsius.

(pe carte scrie "Pictura sovietica").

cutia neagra

2010-01-29T05:28:00.000-08:00

Cutia neagra.
2009
(Ulei, panza, 70x100 cm.)

gravura la PC

2010-01-28T01:09:00.000-08:00

2 imagini pe care le-am creat pentru o coperta.
imi place efectul de gravura pe care l-am obtinut cu mijloace tehnice ale calculatorului. abia astept sa gasesc o presa de gravura adevarata si sa fac ceva frumos. pe mai multe bloguri de grafica (in special, americane) am vazut ca exista ateliere de gravura, avand in dotare mai multe prese si alte ustensile, unde iti poti tipari lucrarea. evident serviciile sunt cu plata. inchiriezi, cum ar veni, presa pentru o zi sau mai multe. La noi nu exista asa ceva. Am decis sa caut prese de garvura de vanzare, si am constatat ca sunt foarte scumpe. mi-as putea permite doar una pt amatori. uneori ma gandesc - merita totusi sa am cel putin una din astea pt amatori ( placa 18X32 cm.).

Apropo, sunt in cautare de atelier...

OZ

2010-01-27T05:16:00.000-08:00

Oz este pisica noastra. ea traieste acum la tzara. are un frate caruia i-am spus Ham. Ham e in Bucuresti. erau de tot vreo 7 pisoi gasiti afara intr-o cutie la o saptamana sau doua de viata. foarte frumosi si dragi.

prin toamna lui 2009 am inceput sa scriu povesti despre Oz, Ham, Pacimu si Pacimunet. am sa postez ceva din ele pe viitor.

(imaginea asta e una din ilustratiile facute de mine la cartea-antologie "Mic Tratat de Pisicologie" ingrijita de Serban Foarta. carte aparuta la Ed. Humanitas,2009)

vezi mai multe pe http://www.gamartilustrator.blogspot.com/

casa din capatul strazii

2010-01-27T02:44:00.000-08:00

inainte sa vina Joe Black fiecare isi avea camera proprie. ne intalneam dimineata la micul dejun, in sala de mese si seara in aceeasi sala, si uneori mai tarziu in biblioteca unde ne petreceam timpul in discutii sau plictiseala. Sir Milton se ocupa intotdeauna de semineu. mentinea focul. era un tip retras. aspectul lui foarte ingrijit si tacearea cu care ne masura pe fiecare, ne-a facut sa-i spunem Sir. Maria era fata de la bucatarie. avea vreo 50 de ani. Biblioteca era pentru ea un prilej pentru a depasi formalitatile. in restul zilei era ca fata de la bucatarie, rece, insensibila, buna gospodina. Forman era cel mai tanar, avea 43. nu stiu ce-l adusese aici. arata ca un veteran, spune bancuri porcoase. T.Jonson - medicul nostru. nu am vazut om mai viu decat asta. fuma de ziceai ca are plamani de fier. inteligent, ne supravegea mai intotdeauna, profesionist in meseria lui. cand Vince a cazut la pat, l-a ingrijit pana sa prapadit. 17 zile a durat. de Vince numai de bine. e ingropat in spatele casei, cum intri in padure, pe dreapta. Dumnezeu sa-l odihneasca. suntem cu totii dati naibii, in pragul vietii celeilalte :), cu pantalonii pe vine, cum zice Forman. cuvantul AZIL e scos din uzul nostru. noi ii spunem CASA. Liderul grupului era Grishamm. miner pensionat, vorbea pe sleau, avea maini butucanoase, miscari rigide. sta in casa de 15 ani. e cel mai vechi dintre noi. cuvantul lui are greutate. au mai ramas Haris si eu. Haris a fost cantaret de opera. la Viena, in anii 70, pe scena a avut primul infarct. la al treilea s-a pensionat. a intrat la apa. are tenul verzui si nu arata bine niciodata. ma numesc dmitri, camera mea e la al doilea nivel, cum urci pe scara in dreapta, a treia usa. sunt omul care are grija ca totul sa functioneze bine. casa noastra nu a mai primit demult oaspeti de la directie. si de cand a fost dembransata de la caldura, mi-a luat o vara sa pun la cale un sitem de incalzire propriu. noroc de aceasta padure. nu vom ingheta niciodata. Joe Black este necunoscutul care a batut la usa caminului nostru. cine este el, nu stim. vroia doar sa se incalzeasca. a ramas insa cu noi pana in ziua de azi.

de atunci totul s-a schimbat...

Zaza in camera intunecata

2010-01-26T04:56:00.000-08:00

sectiunea proiect. zaza in camera intunecata. zaza e o fata (spiridusul Roxanei) despre care voi face o carte in viitorul apropiat. am desenat deocamdata doar 3 pagini. De cand lucrez in domeniul graficii de calculator (acus se fac 10 ani), imi vine tot mai des sa desenez in photoshop.
1. pare a fi mai comod, avand in vedere posibilitatile acestui program . 2. nu necesita atelier. Iar problema cu atelierul e din ce in ce mai suparatoare. sper sa gasesc ceva in timpul apropiat. tare mult as vrea sa am o panza mare mare, o camera luminoasa si uleiurile mele.

*imagine lucrata exclusiv in photoshop

UFO postcard

2010-01-25T02:22:00.001-08:00

Cu drag din Bucuresti.

si extraterestii sunt oameni.

cover design Glenn Cooper Library of the dead

2010-01-25T01:22:00.001-08:00

am facut mau multe propuneri de coperta la aceasta carte.
va prezint aici o varianta (poate cea mai buna).
mi-ar placea sa pictez ceva de genu asta.
apropo de carte > a aparut deja prin librarii.
si arata asa....

Posthuman war

2010-01-22T01:57:00.000-08:00

(va urma)

Ilustratii la Neagu Djuvara. Povesti mai deocheate

2010-01-21T00:07:00.000-08:00

toate ilustratiile le gasiti pe www.gamartilustrator.blogspot.com

sunete

2010-01-20T00:21:00.000-08:00

Sunete

2009

U.p. (100 x 70 cm)

handmade misha

2010-01-18T07:50:00.000-08:00

In timpul liber mai fac si jucarii...

Am convenit cu Roxana sa nu cumparam jucarii pentru Ilinca, ci sa le facem noi. iata un ursulet din hartie, albastru ca buna ziua. Misha este numele lui.